Ieri, azi și mâine în cuvinte.

Sympathy for the usual.

Archive for the ‘Muzica’ Category

Karma sau ceva

with 3 comments

Am avut perioade în viața mea în care chiar am văzut chestia asta întâmplându-se. Lucruri mari și frumoase se întâmplă oamenilor buni și lucruri mai puțin plăcute celor răi. Nu spun ca nu poate fi o coincidență foarte mare, se poate, dar ar fi plictisitor să fie așa. 🙂 În plus există și un serial care să ateste chestia asta! :)) Se numește My name is Earl și este tare funny. Păcat că au fost doar 4 sezoane. Deci, fiți senini și faceți lucruri bune! S-ar putea să merite.

După cum zice și domnul Justin, what goes around, comes back around. 🙂

O miercuri frumoasă cu soare de primăvară vă doresc!

Written by Ruxandra Cavescu

March 16, 2011 at 2:03 PM

Posted in Azi, Design, Live music, Mâine, Muzica

Tagged with , ,

Subcarpați

leave a comment »

Între atâtea chestii plicticoase și neoriginale recomand cu drag…

puteți să auziți așa ceva vinerea viitoare, 25 februarie în Fabrica.

Written by Ruxandra Cavescu

February 21, 2011 at 10:29 AM

Duminică în Control

leave a comment »

Duminică seara o să auzim melodia asta în Control.

Bloodgroup e o trupă islandeză care a scos două albume, cel mai recent Dry Land fiind lansat în 2010. Am dat de ei acum vreo 2 ani într-una din lungile mele căutări de muzici și trupe care să mă satisfacă în toată industria asta care promovează aceleași lucruri comerciale și care merg la sigur, dar sunt total neoriginale. Obișnuiesc să stau pe Last.fm mergând așa din trupă în trupă încercând să dau de ceva interesant. Nu mai îmi amintesc cum am ajuns să-i ascult, cu ce trupă spunea last.fm că se aseamănă Bloodgroup…

Revin după concert cu păreri. 🙂

Seară faină.

după concert edit: that was awesome! Cel puțin pentru mine…în jurul meu era lume care se cam uita la ceas.

Bloodgroup mi se pare trupa perfectă de club…deși cantitatea de fum pe care folosită părea calculată pentru un stadion cu 30 de mii de locuri.

Written by Ruxandra Cavescu

February 11, 2011 at 9:51 PM

Muzica era ascultată diferit acum 10 ani

with 11 comments

Cred că muzica era mai personală. Simțeai că era cântată pentru tine cumva. Acum dacă deschizi last.fm-ul tau vezi că Black Rebel Motorcycle Club cântă pentru tine…și alte câteva milioane de oameni.

Am câteva amintiri puternice legate de muzică. Cântatul pe 3 Sud Est, cum arăta primul meu walkmen și când am găsit prima casetă cu Nirvana. Atunci, pe la 12-13 ani am început să ascult muzică cu adevărat. Când a plecat sor-mea la facultate și toate casetele ei au rămas acasă. Atunci găseam Nirvana Unplugged și Iron Maiden – Fear of the Dark. Si le-am ascultat și reascultat, le-am înregistrat pe casetele cu muzica populară ale lu’ tata și peste cele cu mine recitând poezii în caz că o să mă trezesc într-o zi că le vrea soru-mea înapoi.

Le țineam pe toate într-un sertar, aranjate frumos pe formații și naționalitate (adică românești și străine). Alea străine erau mai importante pentru că nu prea se găseau. Printre Iron Maiden, Nirvana și AC/DC mai erau și BUG Mafia, La Familia și alte chestii românești. Era mai greu să nu asculți ce ascultă prietenii tăi, asta dacă nu aveai părinți rockeri sau mai știu eu ce rudă care să te lumineze cu treburi de pe afară. Le ascultam la walkmenul meu gri care era mai nasol decât walkmenul Sony roșu al soră-mii. Amândouă le primisem cadou de la nașa mea care le cumpărase din Danemarca. Urma să pun mâna și pe ăla după o vreme. Aveau căști din alea rotunde și mici care se puneau pe urechi și care erau tare incomode acum că stau să mă gândesc, dar nu mai întâlnisem invenție mai tare.

Locul meu preferat la vârsta aia era un butic cu casete aflat într-un cinema vechi. Cinema Modern. Nu mai știu cum se numea magazinașul. Tipul care vindea fascina toate fetele pe care ulterior aveam să le cunosc – schimbatul gusturilor muzicale venea cu prieteni noi offline la vremea aia. Îl chema Horia și avea probabil vreo 20 de ani atunci. Avea părul lung și tricouri cu formații de rock. De câte ori treceam pe lângă cinema, care era în oraș, la vreo 30 de minute de mers pe jos de la mine de acasă, intram să văd daca a mai primit vreo casetă. Îmi spunea ce urma să mai primească și ce mai își mai luase el.

Casetele încă le mai am, nu le-am aruncat într-o cutie și nici nu stau prăfuite undeva. Sunt pe un raft din dulapul din camera mea de la Pitești. Nu toate, recunosc, dar cele mai importante da. Și dacă vreau să le ascult, pot! :)) CD player-ul de acasă are și cassette recorder.

Acum că vechile casete sunt ceva vintage, mă întreb dacă ăștia de 10 ani știu cum arăta o casetă sau ce exact este that weird looking thing. Pe vremea aia când muzica nu se putea downloada just like that parcă simțeai altfel muzica. Mai închideai ochii când aveai căștile pe urechi. Nu cred că o să întâlnesc vreodată o trupă mai apropiată de mine ca Nirvana sau ca Massive Attack. Poate era vârsta sau poate era tehnologia, dar atunci lucrurile erau mult mai umanizate și parcă era mai plăcut.

Written by Ruxandra Cavescu

February 8, 2011 at 2:05 PM

%d bloggers like this: