Ieri, azi și mâine în cuvinte.

Sympathy for the usual.

Archive for the ‘Azi’ Category

Nu mă mai recunosc

with 2 comments

De când mă știu am fost întotdeauna cea care punea răul în față. Mă gândeam la tot felul de scenarii nefericite în care lucrurile care urmau să se întâmple sfârșeau urât și nici nu aveau cale de întoarcere. Aveam o teorie conform căreia, dacă ești pesimist și te gândești că tot ce e rău o să se întâmple, dacă te aștepți mereu la un eșec, atunci când se întâmplă opusul, o să ai o surpriză care cântărește mai mult în cazul de față, decât în situația în care erai sigur că asta o să se întâmple de la bun început.

Nu știu dacă era bine că eram așa. Modul de a gândi în felul asta are și părțile lui proaste. Îți pierzi încrederea în persoana ta și în ceea ce poți să faci, poți trage în jos echipa sau grupul din care faci parte sau poți ajunge în punctul în care spui ”dacă oricum o să iasă prost, de ce să mai încerc?”.

Acum, de când câteva colege de la master glumesc pe ideea că eu mereu sunt mereu cea care zice ”o să iasă ok” mi-am dat seama că nu mai sunt pesimistă, dar nu sunt nici pe departe optimistă. 🙂 Dar dacă mai mult de 50% dintre date/fapte/chestii sunt pozitive, atunci de ce eu nu aș gândi așa? Să zicem ca sunt realistă cu accente optimiste ușor sesizabile. :)) Să vedem unde o să ducă atitudinea asta!

Written by Ruxandra Cavescu

March 25, 2011 at 11:57 AM

Posted in Azi, Diverse, Ieri, Mâine

Tagged with , , , ,

Karma sau ceva

with 3 comments

Am avut perioade în viața mea în care chiar am văzut chestia asta întâmplându-se. Lucruri mari și frumoase se întâmplă oamenilor buni și lucruri mai puțin plăcute celor răi. Nu spun ca nu poate fi o coincidență foarte mare, se poate, dar ar fi plictisitor să fie așa. 🙂 În plus există și un serial care să ateste chestia asta! :)) Se numește My name is Earl și este tare funny. Păcat că au fost doar 4 sezoane. Deci, fiți senini și faceți lucruri bune! S-ar putea să merite.

După cum zice și domnul Justin, what goes around, comes back around. 🙂

O miercuri frumoasă cu soare de primăvară vă doresc!

Written by Ruxandra Cavescu

March 16, 2011 at 2:03 PM

Posted in Azi, Design, Live music, Mâine, Muzica

Tagged with , ,

Leacuri băbești

with 3 comments

Cine mă cunoște probabil știe că urăsc să iau medicamente și să merg la doctor. Prefer să mă rostogolesc de durere, să trag de nas sau să nu pot să respir normal, după caz. Dacă simt eu că nu este foarte serios, că e doar o răceala sau doar o chestie minoră las corpul meu să se ocupe de situație pentru că d-aia are sistem imunitar.

Fac asta atunci când nu este vorba de o durere de dinți/măsele. Dacă mă doare ceva în zona asta iau pastilă înainte să se dezlanțuiască apocalipsa. Aș fi făcut asta și astăzi de dimineață, când una dintre măselele mele de minte s-a decis că vrea să exploreze și a început să împingă. Numai că în 5 minute de când am simțit că ceva diferit se întâmplă, eram în pat cu văicăreli și dorință de moarte (sunt un pic drama queen când vine vorba de durere de măsea, recunosc).

Am primit un Algocalmin pe care l-am rupt în jumătăți. Una am pus-o direct pe măsea, iar pe cealaltă am înghițit-o cu apă. Au trecut zeci de minute, luni întregi, ANI! :)) și durerea nu a trecut. Văzând asta, Anca mi-a spus că atunci când era mică, mama ei îi spunea să bage vată îmbibată cu spirt în ureche când o doare măseaua și m-a sfătuit și pe mine să încerc. Și așa am făcut. M-am speriat puțin atunci când urechea mea era în flăcări, dar după ce am înțeles că așa trebuia să se întâmple am așteptat cuminte ca durerea să treacă. În următoarele minute eram ca nouă. Dacă stau să mă gândesc acum, ar putea fi efectul întârziat al Algocalminului, dar cred ca a fost mai mult o combinație de vată+spirt+foc+dorința să-mi treacă.

Mie-mi plac leacurile băbești. Unele, ca ăsta de mai sus, cred că au și o explicație științifică. Îmi aduc aminte că și mama mea avea remedii din astea pentru mine când mă simțeam rău. Atunci când tușeam foarte rău îmi punea compresă cu oțet pe piept și îmi dădea să mănânc miere. Sau bine cunoscuta cârpă rece pe frunte pentru durerile de cap. Când nu puteam dormi îmi încălzea o cană cu lapte îndulcit cu miere.

Am aflat de pe la TV un leac pentru sughiț, pe lângă alea pe care le știm cu toții, sa-ți ții respirația, să bei apă, pâine. Apeși cu degetele câteva secunde deasupra sprâncenelor. La mine a funcționat. O dată. :)) Probabil eram prea entuziasmată și a fost o combinație de emoții si presiune deasupra ochilor.

Sunt o gramadă de soluții din astea neconvenționale pentru multe dintre durerile comune. Sunt ca operele populare. Nu se știe de unde au plecat, au rezistat pe parcursul vremii și mulți le-au remixat adăugând sau scoțând câte ceva. Câteva dintre ele sunt destul de dubioase, implicând urină, șosete purtate și cadavre (aparent dacă ai negi și atingi un cadavru cu ei iți cad :)) Dar cele care nu sunt scârboase au toate șansele să funcționeze. De fapt, și alea scârboase poate funcționează, daca le poți încerca. :)) Dar dacă nu se întâmplă nimic în scurt timp, probabil este cazul să mergi la doctor.

leacuri-babesti.info

cele mai frecvente 5 leacuri băbești

Written by Ruxandra Cavescu

March 9, 2011 at 1:23 PM

Posted in Azi, Diverse

Tagged with ,

Subcarpați

leave a comment »

Între atâtea chestii plicticoase și neoriginale recomand cu drag…

puteți să auziți așa ceva vinerea viitoare, 25 februarie în Fabrica.

Written by Ruxandra Cavescu

February 21, 2011 at 10:29 AM

7 lucruri pe care nu le știi despre mine

with one comment

Am primit de la Ana o leapșă draguță. Trebuie să zic niște lucruri pe care nu le știe lumea despre mine. Detalii picante aud strigându-se?! :)) No, no. Those are mine to keep. 😀

1. Am mereu picioarele reci. Vara, pe 35 de grade eu am picioarele reci pentru temperatura aia. Iarna nu mai zic. De aia, de multe ori în casă îmi țin pantalonii în șosete.

2. Dacă aș fi băiat, mi-aș lua un rucsac în spate și aș pleca în lume cu ia-mă, nene. Dar cum sunt o domnișoară și nu prea-mi plac băile improvizate, nu prea-mi permit asta. :))

3. I love typography.

4. Colecționam suporturi de pahare când eram mai mică. Aveam o grămadă cu diferite inscripții. Făceam schimb cu alți colecționari :)) și îl rugam pe tata să-mi aducă de prin locurile pe unde mergea el. Dacă vedeam în vreun pub un model de care nu aveam, fugeam cu el. :)) Acum ceva timp îmi plăcea să am chestii lipite pe pereții camerei mei. God knows how many times my parents had to repaint my room. :)) Prima dată au fost postere din Bravo și Popcorn, apoi lucruri trase la imprimantă, apoi am lipit și biscuiții pentru pahare. Erau o mulțime de chestii rotunde și pătrate cu logouri desenate pe ele pe pereții camerei. Înainte să plec de acasă am pus viniluri pe un perete din cameră, fapt care a bucurat pe ai mei părinți pentru că ceilalți trei pereți au fost salvați și au rămas albi, fără pete sau găurele.

5. Am făcut vreo 5-6 ani de baschet de performanță până să ajung la liceu și să se complice lucrurile când am ajuns la liceu. Nu am vrut să joc pentru echipa școlii pentru că it sucked și a trebuit să renunț pentru că altfel ar fi trebuit să joc împotriva lor.

6. Mi-e frică de fluturii ăia dubioși de noapte. De fapt, mi-e frică de toate insectele care zboară și care nu sunt muște, țânțari, albine sau chestii d-astea mai familiare. Nu știu de ce am sau de la ce a plecat repulsia asta, dar când văd una mai ales dacă vine spre mine vertiginos, încep să dau haotic din mâini. Dacă stă cuminte pe perete mi-e teamă să nu o trezesc din somn sau să o deranjez din whatever she’s doing, să se supere și să mă atace. :))

7. Sunt foarte uitucă. Nu știu if I’m sick sau pur și simplu sunt aiurită, dar pot să uit că trebuie să mă întâlnesc cu cineva chiar dacă facem planuri cu o zi înainte. :)) De aceea, calendarul telefonului meu este a Godsent gift.

Written by Ruxandra Cavescu

February 19, 2011 at 9:08 PM

Posted in Azi, Ieri

I am Love

with one comment

Am fost ieri la Studio să văd I am Love. Asta pentru că a câștigat Anca o invitație pe Metropotam. Ce citisem despre el nu mă făcuse să vreau să merg la cinema să-l vad, dar dacă a fost ocazia asta…meh. Povestea nu m-a impresionat și nu înțeleg exact de ce filmul a fost nominalizat la Oscar pentru costumele care au apărut în film. Mai toate au fost destul de banale…Pe scurt, filmul este despre o familie bogată care după moartea celui mai în vârstă din familie, cel care îmbogățise familia odată cu deschiderea unei fabrici de textile, este în proces de a vinde acea fabrică. În acest context, soția moștenitorului, Emma, o rusoaică măritată aparent din dragoste cu un italian, își dă seama că viața ei este în neregulă atunci când se îndrăgostește de Antonio, un prieten și viitor business partner de-al fiului ei, Eduardo. Ca să nu deranjez pe nimeni cu spoilere prea detaliate, o să spun că până la sfârșit cineva rămâne însărcinată, cineva moare și altcineva pleacă să trăiască într-o peșteră. :)) Printre astea apare ca un element care dezvoltă intriga narațiunii o…supă. 😀

La început chiar credeam că o să mă plictisesc groaznic pentru că am întâlnit și la filmul ăsta, ca mai toate filmele care abordează latura artistică a cinematografiei și nu cea comercială, și anume dialogurile ireale. Mai apoi i kind of went with it și am încercat să nu mai caut nod în papură. Odată trecută peste această problemă tot ce am văzut a fost cinematografia și efectele vizuale. Chestiile astea două fac din I am Love un film bun.

Cadrul meu preferat din film este din magazinașul în care a intrat Emma când îl urmărea pe Antonio. Parcă trece de la italiancă la rusoaică în oglindă:


Written by Ruxandra Cavescu

February 19, 2011 at 12:29 PM

Posted in Azi, Film, Ieri

Tagged with ,

Pisicuța Misha

leave a comment »

1.

Drăguța asta de pisică este una din puținele ființe vii care nu fug la vederea aprinderii aparatului foto. :)) Numele ei este Misha sau Mishulescu sau Mishulete Castravete sau Mishulescu Pishulescu. :)) Ne cunoștem de vreun an jumătate. Nu-mi vine sa cred că era atât:

2.

la un moment dat a fost atât:

3.

și acum este atât! :))

4.

când era mai mică era cam violentă:

5.

Probabil mama-pisică nu a învâțat copilul-pisică cum se se joace sau ceva. Dar după ce s-a lucrat la her lady parts :)) și a suferit câteva zile până a ieșit din convalescență, fiind foarte dramatică și fashionable while doing it:

6.

Misha a devenit mai iubăreață, comportându-se mult mai des așa:

7.

însă nu a uitat de unde vine și câteodată mai lasă câte un desen însângerat pe mâinile celor din casă.

Mai toate zilele și le petrece așa:

8.

cu scurte pauze de joacă:

9.

și personal hygiene: :))

10.

Nu îi place să fie atinsă pe stomac, deși de multe ori când doarme o vezi așa,:

11.

aparent invitându-te să te joci cu degetele prin blana de pe burtica ei. Dacă o faci, în câteva secunde, mâna ta va avea atașat ca accesoriu o pisicuță, ca în figura 5 de mai sus: :))

To Be Continued…

Tocmai ce ai văzut varianta scurtă și ilustrată a istoriei pisicuței Misha. She’s a special cat that requires a special treatment, but when she’s not psycho, she’s the cutest kitty in the…ok, on the block. :)) As we speak, Misha stă în pătuțul ei confectionat chiar de mine și de Anca doing what she does best: 😀

12.

Written by Ruxandra Cavescu

February 11, 2011 at 12:27 PM

Posted in Azi, Ieri, Poze

%d bloggers like this: